ULTIMELE ARTICOLE


5 MODALITĂŢI EFICIENTE DE A FACE FAŢĂ STRESULUI






psih. Andreea-Florentina MICLOŞINA


Găsirea unor strategii funcţionale de adaptare în faţa stresului reprezintă o necesitate pentru toată lumea.

Cercetătorii Carver, Scheier & Weintraub au realizat un instrument psihologic (COPE) (utilizat şi în prezent în cercetări şi experimente) care  inventariază modalităţi specifice prin care oamenii răspund în faţa evenimentelor stresante. 

Au fost identificate 14 pattern-uri (modele) cele mai generale prin care persoanele răspund evenimentelor de viaţă stresante. Doar 5 dintre aceste strategii de coping la stres sunt active şi eficiente, celelalte 9 fiind considerate modalităţi pasive şi disfuncţionale de a face faţă stresului.


Cele 5 modalităţi eficiente de a face faţă stresului sunt:

1. COPINGUL ACTIV: care se referă la acţiunile concrete pe care o persoană le ia pentru a înlătura agentul stresor sau pentru a diminua consecinţele negative ale stresului.
- “Acţionez în mod direct pentru a soluţiona problema cu care mă confrunt.”
- „Îmi concentrez atenţia pentru a rezolva situaţia aceasta.”
- „Caut să urmez pas cu pas ce e de făcut.”

2. PLANIFICAREA: persoana îşi orientează gândirea spre a găsi modalităţi de acţiune. 
- “Mă gândesc la paşii pe care îi am de făcut pentru a gestiona această situaţie stresantă.”
- „Îmi fac un plan de acţiune.”
- „Cum aş putea să mă descurc mai bine cu situaţia aceasta?”

3. CĂUTAREA SUPORTULUI SOCIAL-INSTRUMENTAL: persoana caută informaţii, asistenţă, cere sfaturi pentru a reuşi să facă faţă stresului. 
- “Urmăresc să văd cum au reuşit alţii să depăşească o problemă similar cu a mea”
- „Caut sfaturi care ar putea să mă ajute să îmi rezolv problema.”
- „Vorbesc cu cineva care mă poate ajuta concret să depăşesc situaţia aceasta.”

4. SUPRIMAREA ACTIVITĂŢILOR CONCURENTE: persoana evită distragerea de la situaţia care necesită rezolvare, pentru a se putea concentrate mai mult asupra modalităţilor de soluţionare ale acesteia. 
- “Nu mă las distras de alte activităţi sau gânduri pentru a putea să mă concentrez pe ce am de făcut.”
- „Las celelalte activităţi deoparte pentru a mă putea focusa pe rezolvarea problemei mele.”
- „Fac toate eforturile necesare ca alte lucruri cu nu interfereze cu activităţile pe care le am de făcut pentru rezolvarea problemei.”

5. REŢINEREA DE LA ACŢIUNE/CONFRUNTARE: persoana alege să nu fie impulsivă, ci să acţioneze doar atunci când identifică cel mai prielnic moment.
- “Acţionez doar când este cel mai bun moment să fac aceasta”.
- „Mă feresc să acţionez sub imperiul impulsului de moment.”
- „Mă asigur că nu îmi înrăutăţesc situaţia dacă acţionez prea repede asupra ei.”

Strategiile de a face faţă stresului: coping-ul activ, planificarea, căutarea suportului social-instrumental, suprimarea activităţilor concurente şi reţinerea de la acţiune/confruntare sunt mecanisme de coping centrate pe problemă

În cele ce urmează enumeră strategiile de coping la stres, centrate pe emoţie, de tip pasiv/evitare, adică tipuri disfuncţionale de răspuns în faţa stresului:

- Căutarea suportului social-emoţional: persoana caută sprijin emoţional sau moral de la persoanele apropiate pentru a putea să facă faţă distresului. 
“Îmi împărtăşesc emoţiile cuiva şi caut înţelegere.”

- Orientarea spre religie: presupune un angajament în activităţi religioase, recurgerea la ajutorul divinităţii pentru a putea face faţă evenimentelor stresante. 
“Îmi spun toată speranţa în mila lui Dumnezeu.”

- Reinterpretarea pozitivă: persoana alege să vadă aspectele pozitive sau benefice ale situaţiei stresante. 
“Privesc partea bună a lucrurilor şi îmi învăţ lecţia.”

- Acceptarea: persoana răspunde la stress prin acceptarea că evenimentele sunt reale şi că a avut loc. 
“Accept că lucrurile s-au întâmplat aşa.”

- Negarea: identifică tendinţa persoanei de a refuza că anumite evenimente au avut loc, refuzul de a accepta realitatea evenimentului stresant. 
“Refuz să cred că aşa stau lucrurile.”

Căutarea suportului social-emoţional, orientarea spre religie, reinterpretarea pozitivă, acceptarea şi negarea reprezintă strategii de coping centrate pe emoţie

- Descărcarea emoţională: persoana îşi reduce încărcătura emoţională exprimându-şi emoţiile negative pe care le resimte. (De ex. “Am nevoie să-mi exprim emoţiile şi sentimentele”.)

- Pasivitate mentală: dezangajarea de la factorii stresogeni prin recurgerea la modalităţi de distragere: somn, visarea cu ochii deschişi, călătorii, vizitarea rudelor  etc. (De ex. “Aleg activităţi care să mă distragă de la probleme.”)

- Pasivitate comportamentală: se referă la dezangajarea, renunţarea/abandonul sau retragerea vis a vis de modalităţile de a rezolva conflictul. (De ex. “Nu mă pot descurca cu problema aceasta şi astfel abandonez toate încercările de a o rezolva”.)

- Recurgerea la alcool/medicamente: identifică strategia de a folosi medicamente sau de a consuma alcool ca mijloc de a face faţă stresului. (De ex. “Consum alcool şi medicamente să-mi scadă stresul şi să nu mă mai copleşească problemele”.)

Cele mai disfuncţionale şi ineficiente modalităţi de a lupta cu stresul sunt descărcarea emoţională, pasivitatea mentală, pasivitatea comportamentală şi recurgerea la alcool/medicamente.

Studiile au concluzionat faptul că există o relaţie directă între strategiile de coping de evitare şi starea de sănătate precară.  În cercetările pe care le-a făcut în cadrul Universităţii Stanford (SUA) la Facultatea de Medicină, dr. Bruce Lipton afirmă că peste 95% din boli îşi au originea în stres


Alte articole din secţiunea MANAGEMENTUL STRESULUI:

Comentarii (0) Adauga comentariu

Adauga comentariu


 



Înscriere newsletter