Nu sunt cunoscute cauzele exacte care stau la originea atacurilor de panică, însă cercetările în domeniu au ajuns la concluzia că faza de debut a atacurilor de panică este precedată de evenimente stresante de viaţă sau diferite conflicte psihologice, legate de: decesul unei persoane apropiate, despărţire, divorţ, intervenţii chirugicale, boli cronice, conflicte în cuplu.
Atacul de panică poate să fie activat şi pe fondul unor situaţii stresante de viaţă: somajul, concedierea, schimbarea locului de muncă, probleme financiare, noi responsabilităţi, un şef autoritar la locul de muncă sau chiar schimbarea domiciliului într-un altă ţară.
S-au raportat nenumărate cazuri de atac de panică care au avut ca bază comună despărţirea de o persoană importantă sau neputinţa neexprimată în faţa asumării unei responsabilităţi majore, atacul de panică fiind în acest caz interpretat ca pe un „strigăt de ajutor”.
În situaţii de pericol, creierul „setează” corpul şi îl pregăteşte să facă faţă ameninţării cu care s-a putea confrunta. În astfel de situaţii este absolut normal să te simţi anxios şi să experimentezi simptome comune cu cele ale atacului de panică. Însă, atacul de panică apare în lipsa unui pericol real, fără vreun motiv.
Există dovezi cu privire la predispoziţia genetică faţă de atacurile de panică, însă datele sunt modeste. S-a constatat faptul că, mai bine de jumătate din indivizii cu atac de panică nu au rude biologice care au suferit de panică. Ceea ce este cert, este că femeile sunt mai predispuse pentru atacuri de panică decât bărbaţii.
Natura factorilor declanşatori ai atacurilor de panică:
- Factori fizici: în articolul Cauzele medicale ale atacurilor de panică, am vorbit despre condiţia clinică de sănătate a pacientului ca declanşator a atacurilor de panică;
- Factori psihologici: atacurile de panică pot exista independent de factorii fizici declanşatori;
- Factori fizici şi psihologici: conflicte de natură psihologică pe fondul unei afecţiuni somatice;
- Factori sociali: şomaj, condiţiile de stres de la locul de muncă etc.
De multe ori, cauzele atacului de panică sunt mixte, de ordin bio-psiho-social.
Uneori poate să fie destul de dificil să determini în mod corespunzător cauzele care stau la originea atacurilor de panică. De aceea, pentru o investigare corectă este important ca specialistul să aibă în vedere atât aspectele ce ţin de sănătatea fizică a pacientului, de cea mentală, cât şi de condiţiile sociale nefavorabile.
Printre tulburările asociate atacurilor de panică se numără depresia majoră, hipocondria, agorafobia, anxietatea generalizată, abuzul de substanţe şi alte tulburări.
Atacurile de panică pot survenii spontan, fără a se putea asocia debutul atacului de panică cu un factor declanşator de natură externă sau internă, de exemplu, persoana doarme liniştită. Aceasta poate să fie trezită din somn de panică, în mod brutal. Statisticile arată că panica se declanşează între ora 3 şi 5 dimineaţa. Atacurile de panică nocturne sunt resimţite de pacienţi ca fiind mai severe decât cele din timpul zilei. Orarul predilect pentru atacurile de panică nocturne (de la orele 3 până la 5) se suprapune uimitor peste orarul de activitate energetică maximă a meridianului (de acupunctură) numit „plămân”.
În alte cazuri, atacurile de panică sunt semnalizate situaţional prin expunere directă sau anticiparea expunerii la un factor declanşator. De exemplu, o persoană cu rău de mare poate avea un atac de panică la îmbarcare sau la ideea unei croaziere.
A treia categorie include atacurile de panică predispuse situaţional. De exemplu, atacurile se declanşează atunci când persoana călătoreşte cu avionul, dar există şi momente în care nu i se declanşează atacul în timpul zborului sau atacul poate să survină la un anumit interval după aterizare.