Skip links

Hipnoterapie

Hipnoterapia este o psihoterapie care folosește hipnoza ca parte integrantă din procesul terapeutic. Scopul hipnozei este acela de a descoperi acele experiențe din trecut care ar putea influența starea emoțională din prezent.

Hipnoza poate să fie utilizată ca demers psihologic de reprogramare mentală. În hipnoză se folosesc sugestii hipnotice prin intermediul cărora persoana poate experimenta schimbări de percepții, acțiuni sau gânduri.

Doctorul Gerard Sunnen de la Universitatea de Medicină din New York relatează faptul că hipnoza este ”cel mai cunoscut și eficient tratament non-farmacologic” de relaxare. Cu toate acestea, hipnoza nu se reduce doar la o metodă de relaxare. Hipnoza presupune o stare modificată de conștiință având o serie de aplicații practice urmărind optimizarea umană.

Hipnoza reprezintă o stare modificată de conștiință (pe cale naturală), în care sugestibilitatea persoanei este mai ridicată, astfel că receptivitatea la sugestiile hipnoterapeutului crește.

Hipnoza vă poate oferi sensuri noi și diferite cu privire la situații pe care anterior le-ați perceput într-un mod cu totul diferit. De exemplu:

  • sportul (exercițiile fizice) poate deveni ceva de dorit;
  • fumatul să-l priviți ca pe ceva total nesănătos și să eliminați acest viciu;
  • mâncatul compulsiv;
  • fobii – repoziționare sau schimbare de perspectivă;
  • anxietate  – gestionarea emoțiilor.

Astfel, persoana se deschide către noi perspective și devine capabilă să integreze noi experiențe.

Cum funcționează psihicul uman?

Psihicul uman are 3 instanțe psihice: partea conștientă a minții, partea subconștientă și inconștientă. Mintea conștientă poate să îl ajute pe om să gestioneze o serie de situații și să înțeleagă tot felul de aspecte. Hipnoza poate să deschidă căile spre cunoașterea creativă, intuitivă care are loc în subconștientul persoanei. De altfel, hipnoza, relaxarea sau autohipnoza sunt singurele modalități de a accesa resurse ale subconștientului.

Partea conștientă a minții deține un mecanism prin care toate informațiile cu care intrăm în contact sunt comparate cu credințele deja sedimentate din subconștient. Dacă informațiile sunt diferite de credințele deja stocate, mintea va refuza să le primească în subconștient.

De exemplu, dacă în urma unor experiențe persoana și-a format credința că oamenii te trădează, noile experiențe care dovedesc că oamenii sunt bine intenționați nu vor forma automat această credință pozitivă pentru că subconștientul ”știe” altceva. Așadar, noua percepție corectă nu va fi stocată în creierul persoanei.

În felul acesta, schimbarea mentalității este foarte greu de modificat pentru că subconștientul refuză ca noua informație să devină o credință personală, cel mult o poate accepta ca pe o variantă posibilă, dar nu se va ghida după aceasta.

Rolul credințelor noastre, pozitive sau negative este ca ele să se confirme. Dacă la nivel subconștient consideri că nu meriți să fi iubit, ei bine, această credință îți va confirma că așa stau lucrurile. Drept urmare, vei intra în relații cu persoane nepotrivite, indisponibili emoționali pentru tine, și așa îți confirmi credința, ba mai mult, ți-o întărești: ”Nu merit să fiu iubită!”.

Prin intermediul hipnozei, a reprogramării mentale, partea din subconștient care refuză să stocheze credințe funcționale (pozitive sau realiste) devine sugestibilă și permite memorarea sugestilor primite.

Aplicații ale hipnozei în psihoterapie

1. Reaccesarea de resurse personale

În psihoterapie se folosește regresia de vârstă pentru ca persoana să își acceseze resursele interioare și disponibilitățile latente, potențial care a funcționat în trecut și care nu se mai manifestă în prezent. Această tehnică încurajează căutarea interioară și punerea în contact cu resurse psihologice reprimate (calități, atitudini, abilități, percepții).

Ca urmare a unor evenimente de viață traumatice (sau cu valoare traumatică pentru individ), a conflictelor personale sau interpersonale se poate produce o deconectare a persoanei față de resursele interioare de care dispune. Astfel, pot fi reprimate (”uitate”) calități și atitudini (creativitatea, deschiderea, încrederea în sine, curajul, flexibilitatea) rezultând o neangajare în activități benefice sau direcții productive (renunțarea la hobby, sport, socializare etc).

Prin hipnoză se facilitează reconectarea persoanei cu propriul sine, ajută la reunificarea părților interioare uitate sau pe care îi este greu să le reacceseze și toate acestea pentru ca persoana să ajungă la varianta ei actualizată, îmbunătățită.

2. Regresia de vârstă

Regresia de vârstă în hipnoză presupune sugerarea întoarcerii înapoi în timp pentru retrăirea sau reamintirea unor experiențe din trecut, amintiri traumatice sau amintiri reprimate pentru a se putea lucra terapeutic pe aceste conținuturi care încă mai au o valoare traumatică.

Obiectivele principale pentru care se accesează amitirile din trecut este conștientizarea, descărcarea emoțională (catharsis) și punerea lor în alte perspective mai mature, renunțând la modalitățile distructive de reacție care impactau viața curentă.

3. Reprogramare mentală