Cele 5 modalităţi eficiente de a face faţă stresului sunt:
1. COPINGUL ACTIV: care se referă la acţiunile concrete pe care o persoană le ia pentru a înlătura agentul stresor sau pentru a diminua consecinţele negative ale stresului.
– “Acţionez în mod direct pentru a soluţiona problema cu care mă confrunt.”
– „Îmi concentrez atenţia pentru a rezolva situaţia aceasta.”
– „Caut să urmez pas cu pas ce e de făcut.”
2. PLANIFICAREA: persoana îşi orientează gândirea spre a găsi modalităţi de acţiune.
– “Mă gândesc la paşii pe care îi am de făcut pentru a gestiona această situaţie stresantă.”
– „Îmi fac un plan de acţiune.”
– „Cum aş putea să mă descurc mai bine cu situaţia aceasta?”ț
3. CĂUTAREA SUPORTULUI SOCIAL-INSTRUMENTAL: persoana caută informaţii, asistenţă, cere sfaturi pentru a reuşi să facă faţă stresului.
– “Urmăresc să văd cum au reuşit alţii să depăşească o problemă similar cu a mea”
– „Caut sfaturi care ar putea să mă ajute să îmi rezolv problema.”
– „Vorbesc cu cineva care mă poate ajuta concret să depăşesc situaţia aceasta.”
4. SUPRIMAREA ACTIVITĂŢILOR CONCURENTE: persoana evită distragerea de la situaţia care necesită rezolvare, pentru a se putea concentrate mai mult asupra modalităţilor de soluţionare ale acesteia.
– “Nu mă las distras de alte activităţi sau gânduri pentru a putea să mă concentrez pe ce am de făcut.”
– „Las celelalte activităţi deoparte pentru a mă putea focusa pe rezolvarea problemei mele.”
– „Fac toate eforturile necesare ca alte lucruri cu nu interfereze cu activităţile pe care le am de făcut pentru rezolvarea problemei.”
5. REŢINEREA DE LA ACŢIUNE/CONFRUNTARE: persoana alege să nu fie impulsivă, ci să acţioneze doar atunci când identifică cel mai prielnic moment.
– “Acţionez doar când este cel mai bun moment să fac aceasta”.
– „Mă feresc să acţionez sub imperiul impulsului de moment.”
– „Mă asigur că nu îmi înrăutăţesc situaţia dacă acţionez prea repede asupra ei.”
Strategiile de a face faţă stresului: coping-ul activ, planificarea, căutarea suportului social-instrumental, suprimarea activităţilor concurente şi reţinerea de la acţiune/confruntare sunt mecanisme de coping centrate pe problemă.
În cele ce urmează enumeră strategiile de coping la stres, centrate pe emoţie, de tip pasiv/evitare, adică tipuri disfuncţionale de răspuns în faţa stresului:
– Căutarea suportului social-emoţional: persoana caută sprijin emoţional sau moral de la persoanele apropiate pentru a putea să facă faţă distresului.
“Îmi împărtăşesc emoţiile cuiva şi caut înţelegere.”
– Orientarea spre religie: presupune un angajament în activităţi religioase, recurgerea la ajutorul divinităţii pentru a putea face faţă evenimentelor stresante.
“Îmi spun toată speranţa în mila lui Dumnezeu.”
– Reinterpretarea pozitivă: persoana alege să vadă aspectele pozitive sau benefice ale situaţiei stresante.
“Privesc partea bună a lucrurilor şi îmi învăţ lecţia.”
– Acceptarea: persoana răspunde la stress prin acceptarea că evenimentele sunt reale şi că a avut loc.
“Accept că lucrurile s-au întâmplat aşa.”
– Negarea: identifică tendinţa persoanei de a refuza că anumite evenimente au avut loc, refuzul de a accepta realitatea evenimentului stresant.
“Refuz să cred că aşa stau lucrurile.”
Căutarea suportului social-emoţional, orientarea spre religie, reinterpretarea pozitivă, acceptarea şi negarea reprezintă strategii de coping centrate pe emoţie .
– Descărcarea emoţională: persoana îşi reduce încărcătura emoţională exprimându-şi emoţiile negative pe care le resimte. (De ex. “Am nevoie să-mi exprim emoţiile şi sentimentele”.)
– Pasivitate mentală: dezangajarea de la factorii stresogeni prin recurgerea la modalităţi de distragere: somn, visarea cu ochii deschişi, călătorii, vizitarea rudelor etc. (De ex. “Aleg activităţi care să mă distragă de la probleme.”)
– Pasivitate comportamentală: se referă la dezangajarea, renunţarea/abandonul sau retragerea vis a vis de modalităţile de a rezolva conflictul. (De ex. “Nu mă pot descurca cu problema aceasta şi astfel abandonez toate încercările de a o rezolva”.)
– Recurgerea la alcool/medicamente: identifică strategia de a folosi medicamente sau de a consuma alcool ca mijloc de a face faţă stresului. (De ex. “Consum alcool şi medicamente să-mi scadă stresul şi să nu mă mai copleşească problemele”.)
Cele mai disfuncţionale şi ineficiente modalităţi de a lupta cu stresul sunt descărcarea emoţională, pasivitatea mentală, pasivitatea comportamentală şi recurgerea la alcool/medicamente.
Studiile au concluzionat faptul că există o relaţie directă între strategiile de coping de evitare şi starea de sănătate precară. În cercetările pe care le-a făcut în cadrul Universităţii Stanford (SUA) la Facultatea de Medicină, dr. Bruce Lipton afirmă că peste 95% din boli îşi au originea în stres.
Articole similare despre managementul stresului
- Cele 4 caracteristici ale evenimentelor generatoare de stres
- Stresul și dezvoltarea posttraumatică
- Personalitatea și vulnerabilitatea la stres – partea I
- Personalitatea și vulnerabilitatea la stres – partea a II-a
- Cele mai importante 2 strategii de coping la stres – partea I
- Cele mai importante 2 strategii de coping la stres – partea a II-a