Factorii psihologici şi specificitatea răspunsului la stres
Gradul de reactivitate la stresori, precum şi diferenţele individuale în ceea ce priveşte specificitatea răspunsului la stres este influenţată de factorii de personalitate. Prin intermediul diferenţelor individuale de personalitate, persoana răspunde la situaţii stresante prin stări emoţionale diferite.
1. NEVROZISMUL (neuroticismul)
Cercetările au ajuns la concluzia că una dintre trăsăturile definitorii în ceea ce priveşte reacţia la stres este nevrozismul. Nevrozismul se caracterizează prin instabilitate emoţională, anxietate, nervozitate, schimbări bruşte ale dispoziţiei, temeri persistente, sentimentul de inadecvare etc.
Nevrozismul are ca bază fiziologică sistemul nervos autonom (simpatic), ceea ce înseamnă că reacţiile somatice sunt determinate de reacţii emoţionale (ritm respirator accelerat, creşterea ritmului cardiac, vasodilataţie, vasoconstricţie).
Persoanele care înregistrează o cotă ridicată de nevrozism sunt, în general, mai puţin satisfăcute sau mulţumite de propria viaţă.
Nevrozismul este asociat cu anxietatea, depresia, dificultăţi de relaţionare interpersonală şi păstrarea unor relaţii durabile, disfuncţionalităţi sexuale, inadaptare socială, sentimentul de autoculpabilizare, dificultăţi sociale, mediu profesional nesatisfăcător, precum şi cu diferite tulburări mentale: abuz de substanţe, tulburări ale somnului, tulburări de personalitate etc.
Un nivel ridicat şi persistent de nevrozism poate determina tulburări nevrotice (nevroză), cum ar fi:
– Tulburări depresive şi reacţionale la stres;
– Tulburări obsesiv compulsive (TOC);
– Tulburări de conversie, somatofome;
– Ipohondrie;
– Tulburări anxioase (atacuri de panică, fobii).
Se poate vorbi de nevroză posttraumatică atunci când aceasta a survenit în urma unui traumatism fizic (care afectează integritatea corporală). Nevrozele posttraumatice se pot contura în tablouri clinice, cele mai frecvente fiind: nevroza fobică (agorafobia – teama de spaţii deschise) şi nevroza isterică (manifestată prin conversie somatică: paralizii, mutism, algie etc.)
În ceea ce priveşte corelaţia cu stresul, nevrozismul ar putea să fie sau simptom sau cauză, a unor experienţe stresante de viaţă. Aşadar, persoanele cu un nivel ridicat de nevrozism sunt mai vulnerabile în urma unui eveniment negativ (cauza) sau după un eveniment stresant/traumatic persoana tinde să înregistreze o cotă accentuată de nevrozism (simptom).
2. TIPOLOGIA DE PERSONALITATE DE TIP A
Tipologia de personalitate de tip A sau modelul comportamental de tip A caracterizează persoanele orientate spre realizarea personală, foarte ambiţioase, care posedă un dinamism exagerat şi care au o nevoie exagerată de exercitare a controlului.
Persoanele cu model comportamental de tip A se manifestă prin relaţionare agresivă şi modalităţi agresive sau ostile de gestionare a conflictelor, au o tendinţă marcantă de manifestare a puterii şi de control asupra celorlalţi, competitivitate crescută, agitaţie, nervozitate, furie, iritabilitate, agresivitate şi sunt foarte implicaţi în acţiunile lor profesionale.
Cercetările au ajuns la concluzia că tabloul trăsăturilor de personalitate a acestor persoane corelează cu expunerea la afecţiuni coronariene (cardiovasculare). În anii ’80 American Heart Association au conchis că pattern-ul de tip A reprezintă un factor important de risc în ceea ce privesc bolile cardiovasculare. De asemenea, un predictor important al afecţiunilor coronariene este anxietatea şi manifestările de expresie a furiei.
Aceste persoane înregistrează tensiune arterială crescută şi secreţii importante de hormoni de stres, reacţii fiziologice care contribuie la perturbări semnificative în organism.
Cercetătorii Friedman şi Rosenman au arătat că persoanele cu comportament de tip A au un grad ridicat de vulnerabilitate şi un control scăzut în ceea ce privesc reacţiile emoţionale, nivelul de frustrare este mai ridicat şi sunt mai predispuşi la somatizări.
3. LOCUSUL DE CONTROL EXTERN
Persoanele cu locusul extern de control (Rotter) sau locul extern de control consideră că evenimentele cu care se confruntă au un determinant exterior, ca de exemplu ghinionul, blestemul etc. În schimb, persoanele cu locusul intern de control au credinţa că evenimentele vieţii sunt controlate de propriile lor acţiuni, decizii şi se consideră responsabile pentru tot ceea ce li se întâmplă.
Aşadar, persoanele care au un loc extern de control îşi asumă responsabilitatea într-o mai mică măsură. Persoanele cu locusul extern de control sunt mai predispuse la stres decât persoanele cu locusul intern de control.
Unele persoane caută cauza unei situaţii cu care se confruntă în exteriorul lor şi pe acest considerent, modalităţile de rezolvare tot în exterior le caută! Despre atitudinea acestora se poate spune că este mai puţin responsabilă decât cea a subiecţilor interni care caută cauzalitatea în relaţie cu propria lor persoană.
4. OPTIMISMUL versus PESIMISMUL
Modalitatea în care sunt explicate evenimentele negative cu care s-au confruntat la un moment dat în viaţă, diferă de la persoană la persoană. În acest sens, sunt persoane care sunt mai optimiste, iar la polul opus denumim persoanele pesimiste.
S-a arătat că persoanele optimiste care au atitudini pozitive deţin un control mai mare asupra situaţiilor stresante şi că acestea deprind strategii adecvate de soluţionare a problemelor.
Persoanele optimiste au reuşit chiar să se dezvolte posttraumatic, să aibă o evoluţie pozitivă în urma unor tragedii şi de asemenea să facă schimbări majore în viaţa lor.
5. ALTE TRĂSĂTURI DE PERSONALITATE
Trăsături ale personalităţii care corelează cu vulnerabilitatea la stres sunt: anxietatea sau depresia la nivele clinice, introversia, neîncrederea în sine, furia, stima de sine scăzută, agresivitatea, pasiv-agresivitatea, componenta masochistă a personalităţii, distimia etc.
Modelele de învăţare, interiorizate în copilărie pot duce la formarea unor credinţe care sedimentează un potenţial de vulnerabilitate care rămâne latent şi care se activează la momentele vieţii adulte care sunt generatoare de stres.
Articole similare despre managementul stresului
- Personalitatea și vulnerabilitatea la stres – partea I
- Cele 4 caracteristici ale evenimentelor generatoare de stres
- Stresul și dezvoltarea posttraumatică
- Cele mai importante 2 strategii de coping la stres – partea I
- Cele mai importante 2 strategii de coping la stres – partea a II-a
- 5 modalități eficiente de a face față stresului